Omul prin natura sa este o ființă socială. Umanitatea a evoluat datorită faptului că indivizii au creat legături unii cu ceilalți, în principal prin interacțiuni directe. Suntem martori cu toții și direct implicați în ceea ce s-a întâmplat după explozia tehnologiei IT și a accesibilității internetului, în sensul că distanțele nu mai există și oamenii pot comunica cu alții aflați în locuri greu accesibile.

Dacă granițele s-au dizolvat, informațiile și persoanele din colțuri ale lumii sunt mai aproape, internetul și-a îndeplinit poate funcția sa de bază, aceea de a fi în serviciul umanității, în ce mod au fost relațiile sociale influențate? În primul rând, comunicarea online prin intermediul scrisului nu poate reda nici măcar 1% din comunicarea nonverbală și paraverbală. Aceste două tipuri de comunicare sunt responsabile de trasmiterea a 55% din mesaj când vorbim despre cea nonverbală și respectiv 38% cea paraverbală, rămânând ca doar 7% din informație să fie transmisă prin intermediul vorbitului sau scrisului.

Ce înseamnă mai exact comunicare nonverbală și de ce este ea atât de importantă? În primul rând, comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul corpului uman, adică postură, gesturi, înfățișare, mimică, mișcare, expresii faciale. Această formă de comunicare este premergătoare celei verbale, adică de la naștere mai întâi am învățat să comunicăm nonverbal și apoi am învățat limbajul verbal pentru a transmite mesajul și sub o altă formă.

Comunicarea paraverbală se realizează în principal prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și care au semnificații comunicative aparte: caracteristicile vocii, particularitățile de pronunție, intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza.

Oamenii învață încă de la naștere să codifice și să decodifice nonverbal și paraverbal mare parte din mesajul comunicării. Creierul uman este echipat cu toate mecanismele datorită experienței utilizării acestor elemente pentru susținerea relațiilor în care este implicat omul.         În mediul online lucrurile stau diferit. După cum știm, comunicarea nonverbală și paraverbală sunt responsabile în proporție de 93% de transmiterea mesajului. Când acestea lipsesc, parțial sunt înlocuite de emoticoane, semnale grafice cu rolul de a reprezenta expresiile faciale. Însă utilizarea lor a devenit atât de frecventă, încât uneori înlocuiesc și cuvintele. Ce se întâmplă atunci când o mare parte din mesaj nu poate fi decodificat? Deobicei îl decodificăm prin filtrul personal și mesajul ajunge complet shimbat la noi – ceea ce a vrut sa spună transmițătorul mesajului este diferit de ceea ce înțelegem noi. Acordăm un ton al vocii, o intonație, un ritm și un debit, interpretăm chiar și pauzele, toate acestea în mediul virtual și de multe ori într-o direcție greșită. Astfel relațiile sociale au de suferit spre polul negativ, pentru că mediul online le poate sprijini până la un anumit punct. Pare mai ușor de interpretat un mesaj primit de la un cunoscut cu care am stabilit deja o relație face-to-face, însă ce se întâmplă cu mesajul de la o persoană pe care nu o cunoaștem deloc? Îl interpretam după bunul plac.

Dacă sunt o persoană timidă, mediul online mă poate ajuta să cunosc oameni noi, pentru că mă simt în siguranță în intimitatea propriului cămin, în zona mea de confort. Însă relațiile mele nu se vor dezvolta durabil dacă nu ies din acea zonă, în mediul real, acolo unde pot interpreta corect, pe baza tuturor simțurilor, interacțiunile cu alte persoane.

Mediul online poate să sprijine foarte bine cantitatea de informații transmisă, dar mai puțin calitatea acestora. Calitatea mesajului este dată în principal de oamenii implicați în transmiterea și receptarea lui. Oamenii decid cât și ce anume comunică în mediul online și față în față. Pare foarte util și la îndemănă să transmitem informații importante prin mesaje pentru că, dar suntem cu adevărat conștienți de faptul că legăturile autentice se formează și se mențin față în față?