„Nu lăsa pe mâine ce poți face azi” – un dicton pe care l-am auzit de foarte multe ori în viața noastră și care ne-ar putea ajuta dacă uneori n-ar fi atât de comodă amânarea. Toți oamenii amână și este un comportament normal atunci când îl păstrăm în parametrii minimi, însă adevărata problemă apare atunci când această amânare devine un obicei.

Oamenii amână să facă anumite sarcini pentru a nu se confrunta cu stresul perceput sau anticipat al acelor sarcini. Amânarea devine o strategie emoțională pentru a evita sentimentele și emoțiile neplăcute ce vin la pachet cu anumite situații, acesta fiind principalul beneficiu. Însă această strategie deși pare foarte eficientă la prima vedere – „am evitat emoția negativă, deci sunt ok” – pe termen lung, costurile sunt mai mari decât beneficiile.

Costurile se exprimă în unitatea de timp și în alte emoții care apar în urma amânării, deoarece în timp ce pe moment se evită emoția negativă cu care persoana crede că se va confrunta în momentul în care va face acel lucru, faptul că a amânat îi produce alte sentimente negative și un stres anticipatoriu mai ridicat iar stima sa de sine va fi afectată, se va simți neputincios, stânjenit, va intra într-un cerc vicios pe care îl poate continua o perioadă lungă de timp.

Motivele pentru care oamenii amână sunt diferite: nu știu ce să facă, cum să facă; nu doresc să facă acel lucru, nu le pasă dacă fac sau nu fac acel lucru; nu au dispoziția necesară s-o facă; așteaptă până în ultimul moment sau lucrează mai bine sub presiune, cred că pot termina pe ultima sută de metri, le lipsește inițiativa de a începe, uită, dau vina pe boală sau pe sănătate; așteaptă momentul potrivit, au nevoie de timp să se gândească la sarcină, lucrează la altceva atunci când ar trebui să se ocupe de sarcina principală.

Mulți oameni care amână susțin că ei pot lucra mai bine sub stres sau sub termene limită. Această explicație pe care oamenii și-o repetă este cea mai la îndemână deoarece oferă o scuză pentru amânarea lor și repetând-o, ajung să creadă chiar ei în ea. Necunoscând o altă variantă de a rezolva sarcinile, oamenii care lucrează mai bine sub presiune cred că doar așa pot funcționa ei cel mai bine. Acest lucru este valabil și pentru alte motive din cele enumerate mai sus.

Dacă și tu ai apelat la unul din motivele trecute în revistă, ai amânat într-un moment sau altul al vieții tale. Dacă îți dorești să eviți acest comportament costisitor, îți recomand să te gândești în primul rând la emoțiile ce au legătură cu activitățile pe amâni să le faci. În înțelegerea și acceptarea acestor emoții stă cheia renunțării la amânare. După ce ai recunoscut și înțeles emoțiile, identifică și gândurile tale legate de acele activități.

Singurul mod prin care poți scăpa de amânare, este să începi. Dezorganizarea îi oferă un teren prielnic amânării, deci tu poți începe prin a o contracara. Începe prin a-ți organiza timpul mai eficient; poți să îți notezi modul în care îți petreci ziua și ce activități sunt consumatoare de timp. Setează-ți prioritățile și organizează-ți orarul în așa fel încât să rezvoli cele mai importante lucruri pentru ziua în curs. Poți să recunoști chiar cât de motivat/nemotivat ești, ce beneficii ai dacă amâni, ce câștigi dacă faci acel lucru. Totul constă într-o bună disciplină și în descoperirea motivației pentru schimbare. Este important să îți contorizezi și reușitele, iar în momentul în care amânarea va scădea mai mult în intensitate și îți vei cheltui timpul mai eficient, vei simți că ești la cârma propriei tale vieți și poți lua decizii și te poți implica cu ușurință în sarcini cât mai diverse.