Asertivitatea

Te-ai dus vreodată la o petrecere și ai evitat pe cineva din cauză că nu știai ce să spui? Ai realizat, după ce s-a întâmplat ceva, că ai fost criticat/ă pe nedrept sau s-a profitat de tine? Eziți să-ți exprimi gândurile sau opiniile? Ți se pare greu să ai de-a face cu autoritatea?

Aceste exemple sunt situații care implică comportamentul asertiv. Asertivitatea poate fi definită ca fiind comunicarea în care o persoană se exprimă într-o manieră directă și onestă în situațiile interpersonale, în timp ce îi respectă drepturile și demnitatea altor persoane.

Ȋnvățarea asertivității se bazează pe principiul că toți avem dreptul să ne exprimăm gândurile, sentimentele și nevoile în fața altora, atât timp cât o facem într-o manieră respectuoasă. Atunci când simțim că nu ne putem exprima liber, putem deveni depresivi, anxioși sau furioși iar simțul propriei valori poate avea de suferit. Relațiile cu celelalte persoane pot de asemenea suferi deoarece putem avea resentimente atunci când nu ne citesc gândurile deoarece nu suntem destul de asertivi să le spunem. Nu există reguli rapide și de succes pentru a fi asertiv; mai degrabă este specifică unui anumit moment, situație și context cultural. Cu alte cuvinte, comportamentul care este asertiv pentru o persoană într-un anumit moment poate fi fie excesiv de pasiv sau agresiv pentru o altă persoană într-o altă situație. Ȋnvățarea asertivității este bazată pe ideea că asertivitatea nu este înnăscută, dar este un comportament învățat. Deși unii oameni pot fi în mod natural mai asertivi decât alții, oricine poate învăța să fie asertiv.

Deși aceste idei pot părea simple, să te comporți asertiv poate fi dificil pentru oricine uneori, și adesea imposibil pentru alții. Din acest motiv, ȋnvățarea asertivității se concentrează nu numai pe importanța asertivității, dar de asemenea pe învățarea comportamentelor asertive și pe practicarea acestora.

Care este diferența dintre asertivitate și agresivitate?

Oamenii confundă uneori asertivitatea cu agresivitatea, crezând că trainingul asertiv îi pot face insistenți sau să nu îi ia în considerare pe ceilalți. De fapt, asertivitatea poate fi văzută ca fiind un punct de mijloc între pasivitate și agresivitate. În situațiile interpersonale, comportamentul pasiv are loc atunci când te concentrezi pe dorințele și nevoile altei persoane, dar le ignori pe ale tale. În schimb, comportamentul agresiv are loc atunci când forțezi să impui propriile dorințe și nevoi în fața altora. Comportamentul asertiv implică exprimarea modului propriu de a privi lucrurile, dar într-un mod care este respectuos față de alții. Deși nimeni nu poate garanta că celeilalte persoane îi va plăcea sau nu ceea ce spui, comportamentul asertiv presupune ca cealaltă persoană să fie tratată cu respect. Trainingul asertiv îi poate ajuta pe cei care tind să fie mai mult pasivi în situațiile interpersonale, dar și pe cei care tind să fie prea agresivi.

Care este diferența dintre asertivitate și pasivitate-agresivitate?

Comportamentul pasiv-agresiv include atât componente ale comportamentului pasiv cât și ale celui agresiv. Mai degrabă decât a vorbi sau acționa direct, comportamentul pasiv-agresiv implică mascarea agresivității pentru a evita acceptarea responsabilității consecințelor comportamentului. De exemplu: într-o dimineață aglomerată soția te roagă pe picior de plecare să achiți o factură în drum spre locul de muncă. Nu vrei să faci asta, pentru că știi că vei avea o zi neobișnuit de aglomerată. Deci mai degrabă decât să sari peste prânz pentru a achita factura fără să-i spui nimic soției (pasiv), țipi la ea/el (agresiv) sau îi explici cât de ocupat ești (asertiv), și că pleci de la muncă după ce se închide oficiul poștal. Tu ai făcut ceea ce ai vrut, soția/soțul este supărat/ă, nu poți nega că ai o responsabilitate pentru comportamentul tău. Uneori astfel de lucruri chiar se întâmplă și oamenii au scuze pentru acestea. Comportamentul devine pasiv-agresiv dacă la un anumit nivel cineva își dorește rezultate negative. Asertivitatea adecvată poate ajuta la ușurarea sentimentelor negative care iau naștere din dezamăgirile constante.